Avem drepturi. La naiba cu obligațiile

Zilele trecute am ajuns în câteva localități cu o comunitate majoritară de etnie maghiară. Și le-am vizitat de zeci de ori până acum, dar tot am rămas impresionat. Naiba știe cum de aceste sate sunt mai ordonate și mai curate decât altele, decât multe în care românii sunt majoritari. Știu, o să mă înjurați, dar vă invit să deschideți ochii, să analizați și să vedeți. Recent am fost în Camăr. Nici nu știu cine este primarul acestei comune, habar nu am și nici nu mă interesează din ce partid este. Important a fost să văd o localitate curată. N-am fost singur. Am pus un pariu prietenesc cu tovarășul meu de drumeție să vedem în cât timp găsim pe jos o pungă, un ambalaj, ceva. Știu că este greu de crezut, dar n-am găsit minute în șir vreun gunoi aruncat lângă gard sau pe marginea drumului. Am tras cu ochiul în curțile sătenilor. În cele mai multe era ordine, toate păreau la locul lor. Nu vreau să generalizez, dar asta am văzut acolo. La fel e și în Carastelec. Am străbătut la pas localitatea Șamșud. Mi-a fost mai mare dragul. M-am întors cu un soi de ciudă, o ciudă pe aceste localități. Ei cum pot, noi de ce nu putem? Cum naiba reușesc? Asta am văzut în misiunile mele de documentare în teren. Îmi doresc să avem sate și orașe mult mai curate, să luăm exemple bune de la cei care reușesc. Tare mi-aș dori niște legi mai aspre, aplicabile, acte normative care să lovească fără milă acolo unde se aruncă gunoaie pe jos, în pădure, la marginea drumurilor. Iar mă leg de Europa. Toți vrem drepturile europenilor, vrem să fim cu totul în Europa, să dispară granițele, dar cu comportamentul nostru cum rămâne? Eram la Perla, la semafor. Trecea ambulanța pe contrasens. Era în misiune, avea semnale acustice și luminoase, a trecut ca vântul. O ceafă lată și-a scos gâtul gros pe geamul „bemveului” (cu b mic) și a început să înjure ca la ușa cortului. Stimabilul a fost deranjat de ambulanță, probabil că nu a auzit-o din cauza manelelor care urlau la maxim. Vrem o țară ca afară, dar suntem oare pregătiți pentru un astfel de statut? O repet întruna și n-am să mă opresc. Toți vrem drepturi, dar cu obligațiile noastre cum rămâne?

2 Thoughts to “Avem drepturi. La naiba cu obligațiile”

  1. […] Zilele trecute am ajuns în câteva localități cu o comunitate majoritară de etnie maghiară. Și le-am vizitat de zeci de ori până acum, dar tot am rămas impresionat. Naiba știe cum de aceste sate sunt mai ordonate și mai curate decât altele, decât multe în care românii sunt majoritari. Știu, o să mă înjurați, dar vă invit să deschideți ochii, să analizați și să vedeți. Recent am fost în Camăr. Nici nu știu cine este primarul acestei comune, habar nu am și nici nu mă interesează din ce partid este.… Citeste mai mult […]

  2. Anonim

    Întrebare de baraj: Oare de ce în Japonia nu sînt coșuri pentru gunoi pe străzi, dar nici gunoi pe jos?

Leave a Comment